Taxarea tuturor tranzacțiilor financiare din România, de la achiziția unui banal covrig până la cumpărarea unei case, va fi taxată în plus de stat. Aceasta ar fi una din soluțiile văzute de politicieni pentru a acoperi deficitul pe care l-a produs guvernul Ciolacu.
Toți românii care își achită cumpărăturile cu cardul vor contribui la stat cu o nouă taxă, peste ceea ce plătesc acum. În ultimele zile, pe surse, dinspre partidele care negociază soluții pentru reducerea deficitului bugetar, au scăpat informații despre tot felul de taxe și impozite noi ce vor fi impuse simplilor cetățeni.
De la impunerea unei taxe de solidaritate cu politicienii care au provocat actuala criză, la majorarea TVA, de la creșterea contribuțiilor pe sănătate, la impozitarea pensiilor, pe masa negocierilor sunt tot felul de propuneri. Prea puține au în vedere, reforma reală a statului, reducerea cheltuielilor pentru partide și pentru politicieni și a altor privilegii și sinecuri.
Între propunerile luate în calcul este și o taxă nouă, contestată de specialiștii în economie, dar dorită de politicieni, care s-ar aplica pe toate tranzacțiile financiare din România, indiferent de sumă. Practic, se dorește ca la fiecare plată prin bancă, românii să pună ceva în plus și pentru bugetul de stat. Aparent, nu ar fi o taxă mare, aplicată pe tranzacție, dar, având în vedere volumul plățior făcute de o persoană, la finalul unei luni, suma va fi destul de consistentă. Unde mai pui că, noua taxă se va adăuga celorlalte, pe care le plătim deja, de la comisioane bancare la TVA.
O astfel de taxă este dorită deoarece nu va putea fi ocolită și ar aduce sume foarte mari în conturile statului, după cum relatează Profit.ro, care citează surse politice participante la discuțiile inițiate de Nicușor Dan la Cotroceni.
Potrivit sursei citate, o astfel de taxă ar putea aduce venituri suplimentare, la bugetul statului, de aproximativ 50 de miliarde lei anual. În 2022, sistemul național de decontări interbancare de mare valoare (ReGIS, sistemul de plăți în timp real al BNR) a procesat aproximativ 16.198 de miliarde lei în tranzacții financiare. În 2023, volumul tranzacțiilor prin ReGIS a crescut la peste 25.000 de miliarde lei (echivalentul a circa 5.000 de miliarde euro).
Plățile cu cardul au însumat aproximativ 483 de miliarde lei în 2022. Transferurile prin sistemele automate de plăți de retail (tranzacțiile IBAN, plăți de utilități, debitări directe) și alte instrumente (ordine de plată, plăți instant, etc.) contribuie, la rândul lor, cu mii de miliarde de lei anual.
Potrivit estimărilor Profit.ro, la un volum al tranzacțiilor de 25.000 de miliarde lei, nivelul aferent anului 2023, o taxă de 0,2% ar putea aduce la bugetul de stat 50 de miliarde de lei anual. Cu alte cuvinte, la fiecare 100 de lei tranzacționați, un român ar plăti 20 de bani statului. Astfel, unei persoane care face plăți lunare, în medie, de 5.000 de lei (cumpărături, rate bancare, utilități) suma oprită de stat va fi de 10 lei, aproxmativ 120 de lei pe an.
Sumele vor fi mult mai mari, însă, pentru cei care achiziționează, chiar dacă ocazional, bunuri de valoare mai ridicată, locuințe, autovehicule, vacanțe, tratamente sau intervenții medicale nedecontate de stat, la clinici private etc.
Pe surse, se vorbește că ideea acestei taxe ar fi venit chiar din partea mediului de afaceri, iar nu de la politicieni. Greu de crezut, dat fiind că nici unul dintre afaceriștii care au participat la discuții nu au pomenit despre așa ceva. Pare mai mult o stratagemă prin care autorii reali încearcă să mute responsabilitatea și, implicit, oprobiul public pe umerii altcuiva. Nu ar fi ceva neobișnuit, în această perioadă.
Susținătorii acestei taxe spun că ar fi vorba de o bază impozabilă exxtrem de largi care, combinată cu o valoare foarte mică, poate genera venituri substanțiale pentru buget. Concret, taxarea oricărei plăți făcute, cu o fracțiune mică per tranzacție poate aduce fonduri considerabile statului, fără ca cineva să poată scăpa.
Băncile comerciale și ceilalți procesatori de plăți ar acționa ca agenți de încasare ai statului, reținând taxa în momentul procesării fiecărei plăți, similar felului în care astăzi rețin comisioane bancare sau anumite impozite la sursă.